Având în vedere,
angajamentele internaționale asumate de România în calitate de stat membru al Organizației Națiunilor Unite și al Uniunii Europene, ținând seama de faptul că actele cu forță juridică obligatorie ale acestor organizații stabilesc în sarcina statelor membre obligația de a adopta anumite măsuri pentru punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale instituite de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, în baza art.41 din Carta Națiunilor Unite, potrivit căruia Consiliul de Securitate poate hotărî ce măsuri, care nu implică folosirea forței armate, trebuie luate spre a se pune în aplicare hotărârilor sale și poate cere Membrilor Națiunilor Unite să aplice aceste măsuri. Ele pot să cuprindă întreruperea totală sau parțială a relațiilor economice și a comunicațiilor feroviare, maritime, aeriene, poștale, telegrafice, prin radio si a altor mijloace de comunicație, precum și ruperea relațiilor diplomatice,
respectiv de Uniunea Europeană în cadrul Politicii externe și de securitate comune, în special a art.24 din Tratatul de la Lisabona, care determină caracterul obligatoriu pentru România al sancțiunilor sau altor măsuri restrictive adoptate la nivelul Uniunii Europene,
prevederile art.11 alin.(1) din Constituția României, conform cărora statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte,
precum şi,
în conformitate cu prevederile art.1 alin.(1), art.3 alin.(1) coroborat cu art.13 din OUG nr.202/2008 prin care se creează cadrul legislativ general, principiile generale de lucru în domeniul sancțiunilor internaționale prin care se asigură directa aplicabilitate și caracterul obligatoriu la nivel național a sancțiunilor internaționale adoptate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, pentru toate subiectele de drept cărora li se adresează, inclusiv persoanelor fizice și juridice de drept privat, de la adoptarea lor de către Consiliul de Securitate, respectiv privind înființarea Consiliului interinstituțional pentru asigurarea cadrului general de cooperare în domeniul punerii în aplicare în România a sancțiunilor internaționale,
dispozițiile art.2 alin.(5) coroborat cu art.28 din OUG nr.93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară (A.S.F.), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.113/2013, A.S.F. este autoritatea competentă la nivel național pentru aplicarea și urmărirea respectării actelor normative de directă aplicabilitate emise la nivelul Uniunii Europene, în domeniile prevăzute de prezentul act normativ, precum și pentru transpunerea și implementarea în legislația națională a acelor prevederi emise la nivelul Consiliului UE, Parlamentului UE, Comisiei Europene, precum și al altor autorități europene, precum și completarea dispozițiilor cadrului legal primar al ASF cu legislația care reglementează activitatea autorităților care se desființează, după caz, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor acestuia,
Autoritatea de Supraveghere Financiară, membră a Consiliului Interinstituțional privind sancțiunile internaționale, este autoritatea administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, care își exercită atribuțiile privind aplicarea sancțiunilor internaționale pe piețele reglementate, supravegheate și controlate privind înghețarea fondurilor și informarea entităților reglementate și supravegheate asupra sancțiunilor internaționale impuse de Consiliul de Securitate ONU și/sau Uniunea Europeană.
Astfel, pentru entitățile financiare reglementate, autorizate sau supravegheate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, aceasta realizează supravegherea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale, inclusiv privind blocarea fondurilor și supravegherea punerii în aplicare a restricțiilor privind anumite transferuri de fonduri și servicii financiare, adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare, precum și aplicarea de sancțiuni specifice în cazul constatării încălcării regimului de sancțiuni internaționale.
Norma CSA din 2009 privind sancțiunile internaționale aprobată prin Ordinul 13/2009 pentru punerea în aplicare a normelor privind procedura de supraveghere, in domeniul asigurărilor, in domeniul aplicării sancțiunilor internaționale (abrogată);
Regulament CNVM nr.9/2009 privind supravegherea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale pe piața de capital; (abrogată)
Norma CSSPP nr.11/2009 privind procedura de supraveghere a punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale în sistemul pensiilor private, cu modificările si completările ulterioare (abrogată)
Vă informăm asupra publicării în Monitorul Oficial nr. 566/09.06.2022 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 79/2022 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale.
Forma consolidată a Ordonanței de Urgență nr.202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale la data de 16.06.2022. Forma inițială a Ordonanței de Urgență nr.202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale (forma inițială)
Ordinul ANAF 1984/2019 pentru aprobarea Procedurii privind modalitatea de ducere la îndeplinire a atribuţiilor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în domeniul sancţiunilor internaţionale
Decizia nr. 1426/2011 pentru aprobarea Normelor privind mecanismul de transmitere către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a rapoartelor prevăzute la art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, precum şi a Formularului pentru raportarea persoanelor, entităţilor desemnate şi a operaţiunilor care implică bunuri în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale