Derogări intragrup

UPDATE: Începând cu data de 24 decembrie 2020, au intrat în vigoare prevederile Regulamentului nr. 27/2020, privind modificarea și completarea Regulamentului Autorității de Supraveghere Financiară nr. 16/2014, privind veniturile Autorității de Supraveghere Financiară.

Potrivit  dispozițiilor pct. 1.21^1 din Anexa 3 a Regulamentului menționat, următoarele tarife sunt percepute de ASF, în funcție de operațiunea de exceptare solicitată:

 Categoria de venituri

  Precizări (operațiunea, baza de calcul căreia i se aplică cota etc.)

Nivelul tarifului/taxei/cotei (%)

Tarif/Taxă de soluționare a cererilor de autorizare/ avizare /aprobare/ atestare și retragere autorizație

 1.21^1. aprobare pentru încadrarea în excepția de la:

  a) obligația de raportare prevăzută de prevederile art. 9 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții, cu modificările și completările ulterioare; Tariful se percepe o singură dată în cazul în care solicitarea societății mamă pentru încadrarea în excepția de la obligația de raportare pentru societățile din grup se face prin același set de documente.

  b) obligația de compensare prevăzută de prevederile art. 4 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

 

  c) obligația de constituire de garanție prevăzută de prevederile art. 11 alin. (5)-(10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012

 

 a) 5.000 lei/ solicitare

 

 

 b) 7.000 lei/ solicitare

 c) 7.000 lei/ solicitare

 

Tranzacțiile intragrup sunt definite la articolul 3 din EMIR drept contracte cu instrumente derivate OTC încheiate cu o altă contraparte care face parte din același grup și sunt de obicei efectuate pentru a proteja anumite riscuri de piață sau pentru a agrega astfel de riscuri la nivelul grupului. O tranzacție intragrup este o tranzacție între două contrapărți care sunt incluse în aceeași consolidare pe o bază completă a situațiilor financiare și sunt supuse unor proceduri de evaluare, măsurare și control ale riscurilor centralizate corespunzătoare (ambele condiții trebuie îndeplinite cumulativ).

Cu excepția anumitor tehnici de atenuare a riscurilor, de la care tranzacțiile intragrup sunt scutite în anumite condiții, toate celelalte cerințe EMIR (de compensare, schimb de colateral, inclusiv de raportare, dacă nu beneficiază de exonerarea obligației respective, începând cu 17 iunie 2019), se aplică în prezent tranzacțiilor intragrup, în același mod ca și la toate celelalte tranzacții cu contracte derivate.

Mai mult, tranzacțiile intragrup trebuie incluse în calculele ce stabilesc dacă o contraparte nefinanciară depășește pragul de compensare (cu excepția tranzacțiilor care reduc riscul). De asemenea, obligația de a aplica alte tehnici de diminuare a riscurilor, altele decât colateralizarea în special, cum ar fi:

-  confirmare la timp,

-  compresia portofoliului;

-  reconcilierea portofoliului;

-  soluționare a litigiilor;

-  evaluarea zilnică;

sunt încă relevante și aplicabile pentru tranzacțiile intragrup.

Există trei exonerări aplicabile tranzacțiilor intragrup care pot fi solicitate în baza cadrului legal EMIR privind:

1) obligația de compensare;

2) cerința de schimb de garanții;

3) obligația de raportare.

 

3) Excepția de la obligațiile de raportare pentru trazacțiile intragrup

La considerentul 16 al Regulamentului (UE) 2019/834 se explică faptul că tranzacțiile intragrup care implică contrapărți nefinanciare „reprezintă o fracțiune relativ mică din toate contractele de instrumente derivate OTC și sunt utilizate în principal pentru activitățile de hedging intern ale grupurilor. Prin urmare, aceste tranzacții nu contribuie în mod semnificativ la riscul și interconectarea sistemică, însă obligația de a raporta aceste tranzacții impune costuri și sarcini semnificative pentru contrapărțile nefinanciare. Tranzacțiile dintre contrapărțile din cadrul unui grup, în care cel puțin una dintre ele este o contraparte nefinanciară (NFC), ar trebui, prin urmare, să fie exceptate de la obligația de raportare, indiferent de locul de origine / constituire a acesteia."

Regulamentul menționat adaugă următoarele cerințe în ceea ce privește scutirea de la obligația de raportare aplicabilă tranzacțiilor intragrup, din EMIR:

În pofida articolului 3, obligația de raportare nu se aplică contractelor derivate din cadrul aceluiași grup în care cel puțin una dintre contrapărți este nefinanciară sau ar fi calificată ca o contraparte nefinanciară dacă ar fi stabilită în UE, cu condiția ca :

      a) ambele contrapărți să fie incluse în aceeași consolidare în totalitate a situațiilor financiare;

      b) ambele contrapărți să fie supuse unor proceduri adecvate de evaluare, măsurare și control al riscurilor centralizate;

      c) societatea-mamă să nu fie o contraparte financiară (FC).

Contrapărțile trebuie să notifice autoritățile lor competente despre intenția lor de a aplica pentru exonerarea obligațiilor privind raportarea tranzacțiilor cu contracte derivate. Scutirea este valabilă, cu excepția cazului în care autoritățile competente notificate nu sunt de acord cu îndeplinirea condițiilor menționate la articolul 3 în termen de trei luni de la data notificării ”.

Raportarea intenției de a fi exonerați de la obligațiile de raportare, în cazul îndeplinirii condițiilor de mai sus, se realizează numai începând cu 17 iunie 2019, iar detalii despre această derogare sunt prezentate și în documentul Q&A privind EMIR (Întrebarea și Răspunsul TR 51).

Pentru a veni în sprijinul entităților ce doresc să utilizeze derogarea de la obligațiile de raportare instituite de articolul 9 din EMIR, ASF a creat formatul de Notificare și Anexele aferente, ce pot fi transmise în format electronic, la următoarele adrese de poștă electronică: office@asfromania.ro și emir.igt@asfromania.ro.